Rentabilitatea capitalului propriu ca parametru al unui sistem eficient de gestionare a băncii

Gestionarea capitalului este importantă și importantăo componentă necesară a sistemului de management bancar sau întreprindere în ansamblu, asigurarea stabilității activității lor în condițiile actuale de piață. Modelul de gestionare a banilor reprezintă un set de elemente care cuprind principiile și tehnicile de control, care vizează formarea dimensiunea optimă și structura capitalului, utilizarea efectivă a acesteia, și în care principalul criteriu este o rentabilitate a capitalului propriu.

Principiile pe care se bazează un astfel de model sunt următoarele:

- nivelul de implicare în sistemul general de gestionare;

- caracterul sistemic al procesului decizional;

- flexibilitatea, adaptabilitatea și dinamismul managementului;

- pluralitatea modelelor de management;

- să se concentreze asupra celor mai importante sarcini ale dezvoltării unei instituții sau a unei întreprinderi;

- protecție juridică;

- optimizarea managementului, în care rentabilitatea capitalului propriu este principalul criteriu pentru eficacitatea acestuia.

În stadiul actual al dezvoltării economiei, principalulscopul gestionării capitalului este rentabilitatea capitalului propriu al băncii și asigurarea stabilității financiare și a securității pe termen lung, ținând seama de maximizarea valorii sale de piață.

Realizarea acestui lucru presupune:

- retragerea băncii în modul de funcționare, atunci când profitabilitatea netă a capitalului propriu și a structurii va atinge parametrii optimi;

- distribuția capitalului format pe tipuri de utilizare;

- Crearea unui mediu pentru atingerea rentabilității optime a capitalului propriu, realizarea unei profitabilități maxime la nivelul așteptat al riscului;

- reducerea amenințărilor la adresa riscurilor financiare la nivelul planificat al rentabilității;

- asigurarea echilibrului financiar al băncii;

- nivelul necesar de control de către fondatori;

- asigurarea flexibilității managementului;

- aducerea indicatorilor de fluctuație a capitalului în conformitate cu rentabilitatea capitalului propriu;

- reinvestirea în timp util a capitalului companiei.

Sistemul de control include următoarele subsisteme:

- gestionarea capitalului propriu, format din surse interne și externe;

- gestionarea capitalului împrumutat, atrase prin utilizarea surselor interne, cum ar fi contribuțiile participanților, emisiunea de acțiuni, etc.;

- organizarea muncii cu capital împrumutat (bancă, împrumuturi de mărfuri, emiterea de obligațiuni etc.);

- optimizarea structurii.

Gestionarea capitalului băncii se bazează pestrategia și tactica managementului. Strategia poate fi prezentată sub forma liniei principale a activităților băncii pentru a atinge obiectivele stabilite. Strategia de gestionare a capitalului nu trebuie să contravină strategiei generale de dezvoltare a băncii în sine, deoarece aceasta este componenta acesteia. Definirea unei strategii de gestionare a capitalului ar trebui să fie pusă în aplicare ținând cont de specificul formării și utilizării sale, de condițiile de mediu, precum și de scopurile și direcțiile activităților băncii. Prin urmare, strategia de gestionare a capitalului ar trebui să vizeze îmbunătățirea indicatorilor de bază care caracterizează eficiența formării și funcționării capitalului și să contribuie la consolidarea sustenabilității financiare.

Tactica managementului implică utilizarea unor metode și tehnici specifice pentru a atinge un obiectiv într-o anumită situație, la un moment dat.

Gestionarea capitalului implică utilizarea a două grupuri de instrumente:

1. Instrumente de externe reprezintă un anumit set de pârghii la nivel macro, care afectează procesele de formare și utilizare a capitalului la nivel micro (reglementarea de stat a băncilor, piața activelor, reglementarea valutară, disponibilitatea resurselor de credit).

2. instrumente interne de management, care au ca scop îmbunătățirea eficienței prin optimizarea factorilor interni ai dezvoltării băncii, dezvăluind caracteristici și rezerve ascunse (strategia de formare a capitalului și țintă politica financiară, metodele de selectare a sursei optime de finanțare, sistemul intern de standarde privind anumite aspecte ale formării de capital, etc.) .

Astfel, gestionarea capitaluluiprevede căutarea și adoptarea deciziilor care garantează eficiența specifică a utilizării acesteia, influențând magnitudinea, rentabilitatea capitalului, structura și sursele de formare a capitalului. În același timp, mecanismul de gestionare a capitalului prevede: definirea obiectivelor și obiectivelor managementului, controlul implementării acestora; elaborarea strategiei și a tacticii de gestionare a banilor; utilizarea metodelor și modelelor moderne în procesul de management; analiza în timp util a eficienței utilizării capitalului și optimizarea managementului acestuia.

</ p>