Principiile construirii sistemului fiscal și dezvoltarea lor în știința economică

În teoria economică modernămulte interpretări privind modul în care ar trebui să sune și să formuleze principiile sistemului fiscal. Această circumstanță se datorează unor factori de natură istorică și socio-culturală. Cu toate acestea, în caracteristicile lor de bază, principiile de bază ale construirii unui sistem fiscal se bazează pe concluziile și formulările lui A. Smith, clasicul economiei mondiale.

Pe scurt, acestea sunt formulate după cum urmează:

• principiul justiției, care constă în extinderea legislației fiscale la toți cetățenii, fără excepție și pentru totdeauna;
• principiul economiei se bazează pe faptul că costurile de întreținere și de întreținere a taxelor nu trebuie să depășească valoarea impozitelor în sine;
• principiul confortului și al confortului presupune crearea condițiilor cele mai favorabile pentru contribuabil la plata impozitelor;
• Principiul certitudinii afirmă că o taxă fixă ​​este o regulă universală.

Principiile de construire a sistemului fiscal s-au schimbatsub influența schimbărilor în interpretările lor teoretice, iar apoi la nivelul practicii de stat. De exemplu, în secolul al 19-lea se credea că taxele sunt anumite principii în cuantifice, timpul și modul de plată previne efectele negative ale autorităților fiscale asupra contribuabililor, promovează eliminarea cazurilor provin din circulație definite de aprovizionare civile de bani, care afectează în mod negativ de afaceri, și cum în consecință, asupra societății în ansamblu. O atenție deosebită a fost acordată principiului legalității impozitării. Esența acestui principiu - pentru a echilibra interesele statului și societății în domeniul fiscal, prin adoptarea legilor cu consimțământul poporului, care este cel mai bine poziționate pentru a determina metoda de plată a taxelor.

Apoi, principiile construirii unui sistem fiscalcompletată cu rațiunea principiului impozitării progresive. Acesta a fost privit în aspectul conceptului de uniformitate, ca masuratorile doar prin compararea analitică a utilizării practicii financiare trei metode de impozitare: egale, proporționale, progresive - cu acordul poporului. Fără a nega raționalitatea de aplicare a primelor două, în unele cazuri, știința a ajuns la concluzia că admisibilitatea creșterii progresie din urmă, pentru a se produce, astfel încât rata de impozitare este în creștere mult mai rapid decât valoarea veniturilor. Principiile sistemului fiscal în punerea în aplicare a unei practici de impozitare progresivă formează următoarea dinamică: cu cât venitul, cea mai mare rata de impozitare, ceea ce face ca cetățenii mai bogate să plătească impozite mai mult decât mai sărace.

Punctul său de vedere peexistența în practică a conceptului minimului Existenz ca modalitate de atenuare a egalității obiective. Esența conceptului constă în libertatea inițială a unui anumit minim în termeni monetari față de impozitarea venitului obiectului plății impozitului. Din veniturile sale, o anumită parte este dedusă, ceea ce este necesar pentru achiziționarea de produse esențiale. Partea rămasă este impozitată. Principiile construirii unui sistem fiscal scad într-o oarecare măsură simetria lor, deoarece numind astfel o măsură rezonabil rezonabilă, societatea vede în baza sa un calcul financiar clar, în care principiul raționalității domină principiile justiției și umanității. Apărarea acestei poziții nu este lipsită de granițe raționale chiar și în stadiul actual al existenței relațiilor publice în domeniul impozitării.

Curenții analizați mai sus reflectă doar câteva încercări de a determina vectorul reformei relațiilor fiscale în practica mondială.