Proverbe despre limbă: întruparea înțelepciunii populare

Proverbe și zicale - o groapă fără fundînțelepciunea populară care a coborât la noi de-a lungul veacurilor. Ei reflectau cele mai diverse sfere ale vieții umane și, prin urmare, fiecare națiune are propria sa natură. Deși există excepții. Uneori se dovedește că în diferite țări același subiect sau fenomen se spune același lucru.

Proverbe ruse despre limbă - sursa de comentarii exacte și modul de comunicare, și abilitatea de a nu chat atunci când este necesar.

Proverbe despre rusă

Limba nu este doar o parte a vieții și un mijloc de comunicare,el este, de asemenea, mândria oricărui popor. Limba însăși este imposibilă fără limbă. Desigur, primul dintr-o listă cu proverbe despre limba, proverbe și aforisme vin în minte bine-cunoscut „limba de mare și puternic rusă.“ Cu toate acestea, în afară de această declarație există și altele. De exemplu, puțini oameni au auzit expresia „limba rusă - puterea celor slabi“ sau „nu limba rusă nu este repara împreună și cizma“, care a manifestat dragostea poporului pentru limba maternă și realizarea rolului său imens în viața umană, asistența în munca și capacitatea sa de confort moment dificil. Mai ales într-o țară străină multe frumos probleme, auzi limba maternă.

Proverbe despre limbă, vorbire și vorbire

Limbajul este un mijloc unic de comunicare datnumai pentru om. Cu toate acestea, darul discursului conștient este legat de o persoană și de o serie de dificultăți. Una dintre cele mai renumite proverb rusesc despre limba - „Limba mea - dușmanul meu“ - este ilustrează foarte clar această situație. Talk-ul excesiv nu a fost niciodată considerat o calitate pozitivă. Același lucru se spune și un alt proverb despre limba, „o mulțime de cunoștințe, dar puțini cumpără“ de o persoană de asteptare pentru a fi în măsură să dețină limba, cred că este necesar să articuleze un gând, chiar dacă el știe ceva. Proverbe de conținut similar pot fi reamintite destul de mult:

• Pentru cuvinte rele și cap.
• Nu poți ține pasul cu desculțul tău.
• Capul era pământ.
• Limba se freacă, dar capul nu știe.
• Pentru un cuvânt roșu, nu va cruța nici o mamă sau tată.

Există, de asemenea, multe proverbe nu numai desprecă nu trebuie să vorbești în zadar, ci și că uneori, dimpotrivă, nu trebuie să-ți fie frică și să spui sau să întrebi ceva. De exemplu, bine-cunoscutul proverb "limba va aduce la Kiev", care este folosită atunci când vor să spună că chiar și o persoană care nu cunoaște drumul exact poate ajunge în orice loc de care are nevoie, doar cerând trecătorilor.

O categorie separată este proverbele șizicând despre limbă, care vorbesc despre minciuni și despre discrepanța cuvintelor oricărei persoane cu fapta. Unul dintre cei mai renumiți dintre ei este "încet, dar greu de dormit", este folosit atunci când o persoană spune un lucru, dar în mintea lui are ceva contrar. De fapt, se întâmplă adesea o astfel de situație când, la prima vedere, totul este pliabil și începeți să înțelegeți și să înțelegeți că nu este atât de simplu. Alte exemple de astfel de proverbe și zicări despre limbă:

• Și roșu, și culoare, dar înfiorător.
• Rechist, da la îndemână nu este curat.
• El spune în dreapta, dar privește spre stânga.

Proverbe și efectul lor educațional

Nu puteți minimiza rolul proverbelor în educație. Folosindu-le uneori complet inconștient, părinții îi informează pe copii despre anumite reguli și experiență, predate de generațiile anterioare. Și această experiență este asimilată destul de ușor, iar proverbele și zicările sunt stocate în memorie și apar în momentul potrivit. În același mod, ele sunt transmise generației următoare, iar faptul că acestea nu au dispărut încă din discurs confirmă vitalitatea lor și un rol semnificativ în transferul și păstrarea cunoștințelor acumulate de strămoși.

În loc de total

Rezumând rezultatele inițiale ale discuției privindproverbe, putem spune că ele sunt un fel de "tezaur", "acumulator" al cunoașterii multor generații ale poporului, inclusiv cunoașterea limbii lor materne și a discursului nativ. De aceea, nu ar trebui să aruncăm deoparte expresiile obișnuite, dar să le amintim, din când în când, să ne întoarcem la ele, să reflectăm asupra conținutului lor, să ne interesăm de istoria originii lor.