Nivelul empiric al cunoașterii în știință

Nivelul empiric al cunoașterii în știință înun anumit grad corespunde stadiului senzorial al studiului, cel teoretic este rațional sau logic. Desigur, ei nu au absolut conformitatea cu mierea. Se stabilește că nivelul empiric al cunoașterii include nu numai cercetarea senzorială, ci și logică. În același timp, informațiile primite într-un mod sensibil sunt supuse aici prelucrării primare prin mijloace conceptuale (raționale).

Prin urmare, cunoștințele empirice suntnu este doar o reflectare a realității, formată din experiență. Ele reprezintă o unitate specifică a expresiei mentale și senzuale a realității. În acest caz, primul loc este reflecția senzorială, iar gândirea îndeplinește subordinea observării, un rol auxiliar.

Dovezile empirice furnizează știința cu fapte. Constituirea lor face parte integrantă din orice cercetare. Astfel, nivelul empiric al cunoașterii contribuie la stabilirea și acumularea de fapte științifice.

Un fapt este cunoscut ca un eveniment creat în mod fiabil, un eveniment ne-accidental. Aceste cunoștințe empirice fixe sunt sinonime cu astfel de concepte precum "rezultate", "evenimente".

Trebuie remarcat faptul că faptele nu acționează doar ca o sursă de informație și că baza "senzorială" a raționamentului teoretic. Ele sunt, de asemenea, un criteriu al adevărului și al fiabilității.

Nivelul empiric al cunoașterii ne permite să stabilim fapte prin diverse metode. Aceste metode, în special, includ observarea, experimentul, compararea, măsurarea.

Observarea se numeștepercepția sistematică a fenomenelor și obiectelor. Scopul este de a determina percepția relațiilor și proprietăți ale fenomenelor sau obiectelor. Observația poate fi realizată fie direct, fie indirect (folosind instrumente - microscop, aparat de fotografiat și altele). Trebuie remarcat faptul că un astfel de studiu în timp și devine mai complicată știința modernă indirectă.

O procedură cognitivă se numește o comparație. Este baza în baza căreia se realizează distincția sau similitudinea obiectelor. Comparația permite evidențierea proprietăților cantitative și calitative și a caracteristicilor obiectelor.

Trebuie spus că metoda de comparațieEste utilă în determinarea caracteristicilor fenomenelor omogene sau ale formării obiectelor. Pe lângă observație, acest mod de cunoaștere poate fi realizat indirect sau direct. În primul caz, comparația se face atunci când cele două obiecte sunt legate de a treia, care este standardul.

O măsurătoare este stabilirea unui număr numericun indicator al unei anumite valori cu ajutorul unei unități specifice (wați, centimetri, kilograme, etc.). Această metodă de analiză cantitativă a fost utilizată de la apariția unei noi științe europene. Datorită aplicării sale largi, măsurarea a devenit un element organic al cunoașterii științifice.

Toate metodele de mai sus pot fi utilizate casingur sau în combinație. În complex, observarea, măsurarea și compararea fac parte dintr-un mod empiric mai complex al experimentului cognitiv.

Această metodă de cercetare oferăstabilirea subiectului în condiții care sunt luate în considerare în mod clar sau reproducerea acestuia în mod artificial pentru a dezvălui aceste sau alte caracteristici. Experimentul este o metodă de realizare a unui studiu empiric activ. Activitatea în acest caz presupune capacitatea subiectului de a interveni în timpul procesului sau fenomenului studiat.