Preparatul "Siofor". Instrucțiuni de utilizare, contraindicații

Medicamentul hipoglicemic "Siofor" se referă lagrup de biguanide. Substanța activă a medicamentului metformin are proprietăți hipoglicemice și oferă o scădere a concentrației de glucoză în sânge, nu este un stimulant al secreției de insulină. Mecanismul de acțiune al metforminei active se bazează pe capacitatea de a suprima gluconeogeneza, oxidarea grăsimilor și formarea de acizi grași, afectează farmacodinamica insulinei, și anume, o creștere a raportului dintre insulină și proinsulină.

De droguri "Siofor" întărește înfluxul de sânge al ficatului, datorită faptului că această glucoză este rapid transformată în glicogen. Efectul anorexigenic greu de remarcat de a lua medicamentul ajută la încetinirea absorbției carbohidraților în intestine.

În descrierea indicațiilor privind utilizarea medicamentuluiInstrucțiunea "Siofor" numește al doilea tip de diabet zaharat (formă independentă de insulină). Se recomandă în special un medicament cu dietă ineficientă și obezitate.

Cum să luați "Siofor", este mai bine să întrebați medicul curantmedic, el stabilește durata administrării și dozarea, în funcție de indicațiile individuale, la nivelul glucozei la pacient, în special. Se recomandă efectuarea terapiei cu o creștere treptată a dozei zilnice a medicamentului "Siofor", instrucțiunea indicând începând cu 1-2 tablete, crescând la 3 cu un interval de o săptămână. Doza maximă zilnică a medicamentului este de 6 comprimate sau 3 g de substanță activă din interior.

Datorită intoleranței individualepacientul poate avea efecte secundare, bazate pe efectul opresiv asupra sistemului digestiv și asupra hematopoiezei. În primul caz, pacientul poate fi deranjat de durere abdominală, senzație de gust metalic în gură, vărsături și greață, poate să apară anorexie. Ciudat cum se pare, nu se recomandă întreruperea tratamentului cu Siofor dacă există astfel de simptome și nu scăderea dozei, dimpotrivă o creștere a dozei zilnice a medicamentului va ajuta la realizarea dispariției efectelor secundare.

În cel de-al doilea caz, este posibilă dezvoltarea anemiei megaloblastice. Uneori, pacienții prezintă o reacție alergică sub forma pruritului cutanat.

Majoritatea drogurilor aupatologie, în care recepția lor este contraindicată. În cazul lui Siofor, instrucțiunea indică o listă largă de boli care sunt un fel de factor de oprire pentru tratamentul acestui medicament. Acestea includ:

- Tipul 1 diabet zaharat, dependent de insulină;

- diabet zaharat de tip 2, cu condiția ca organismul să nu mai producă insulină;

- precomă diabetică, cetoacitoză diabetică și comă;

- insuficiență cardiacă, inclusiv infarct miocardic;

- insuficiență renală hepatică;

- boli infecțioase (formă severă);

- insuficiență respiratorie pulmonară (forme severe);

- alcoolism cronic;

- hipoxie;

- acidoza acidului lactic;

- vârsta copiilor;

- Hipersensibilitate la substanța activă - metformină.

După cum rezultă din instrucțiunile medicale, medicamentul "Siofor" și sarcina - două concepte care se exclud reciproc.

Când un specialist prescrie tratamentul cu un medicament"Siofor", instrucțiunea recomandă acordarea unei atenții deosebite unor instrucțiuni speciale, acest lucru fiind valabil mai ales pentru pacienții cu vârsta peste 65 de ani și pacienții a căror activitate necesită reacții psihomotorii prompte și concentrarea atenției. Aceasta include șoferii vehiculelor.

Din păcate, se întâmplă că tratamentul înseamnă„Siofor“ coincide cu adoptarea altor medicamente, ceea ce poate duce la supradozaj din cauza consolidării reciproce. Aceasta se manifestă simptome severe dezvolta acidoză lactică, hipoglicemie insotita de tahicardie, transpirații, foame și cutremur. În cazurile severe, este posibilă pierderea conștiinței. Ca agent terapeutic aici este glucoza, in timp ce pacientul este conștient de hotărîtă spre interior, în stare de inconștiență administrat intravenos, devine mai slabă în cazul în care pacientul are nevoie de masa glicemic bogat in carbohidrati.

Medicamentul se eliberează numai pe bază de prescripție medicală, perioada maximă de depozitare fiind de 3 ani la temperatura camerei.

</ p>